La ce ne trebuie arta?

Ca să ne pierdem. Ca s-o luăm pe drumuri lăturalnice. Ca să găsim noi drumuri. Ca să continuăm.

Despre experiența/contribuția mea la proiectul Historia-Hysteria

Când am început să mă uit în colecțiile MNIT, m-am întrebat de ce era o colecție egipteană prezentă într-un muzeu dedicat istoriei Transilvaniei. Am fost și mai nedumerită de faptul că această colecție includea și o copie la scara 1:1 a Pietrei din Rosetta. Asta a rezonat cu un alt proiect de-al meu.

Din 2018 încoace colecționez suveniruri din marile muzee europene, cum ar fi Louvre, British Museum sau Neues Museum. Am strâns câteva copii ale unor piese celebre din colecția lor, transformate în piese de butic (magnet, breloc, radieră, greutăți pentru birou, etc). Apoi am început să le fotografiez pe fundal negru ca pe niște obiecte prețioase. Ai putea crede că privești artefactele originale, dar când te apropii, observi micile imperfecțiuni. Poți cumpăra o groază de produse ‘egiptene’ în magazinul de suveniruri de la British Museum, iar Stela din Rosetta este una din atracțiile mgazinului. Acest fenomen ‘egiptomaniac’ îmi sună ca un caz de isterie a istoriei.

În timp ce citeam documentația oferită de muzeu despre cele mai importante obiecte din colecția egipteană a muzeului din Cluj, mumiile, o serie de amulete și statui, mi-am dat seama că aceste obiecte mici pe care le colecționam ar putea avea funcția actuală a unor amulete, dacă e să le desprindem de contextul lor de patrimoniu. Și poate ar putea alunga ghinionul. E copia unei copii eficientă împotriva blestemelor? În orice caz, colecția egipteană nu este expusă și oamenii din muzeu au uitat de copia Pietrei din Rosetta. În ce mă privește, cum proiectul Historia-Hysteria s-a transformat în ceva de lungă durată, am decis să scot greutatea pentru acte de birou sub forma Piatrei din Rosetta din cutiile mele.

Până când voi putea vedea copia reală a Pietrei din Rosetta din muzeul din Cluj și până cand muzeul va expune această colecție din nou, voi lucra cu materialele trimise de muzeografe, suvenirurile mele, cărțile de istoria artei, Wikipedia și imagini online pentru a face o carte de artist. Contribuția mea pentru Historia-Hysteria este un multiplu unic, o carte de artist care dezlipește imaginea de pe obiectul iconic. Contextul și cadrul proiectului m-au determinat să explorez mecanismele reproducerii, să reflectez din nou asupra obiectelor deja strânse și să caut noi căi de a perturba imaginea lor. (Va urma).

Unde mă aflu acum (artistic, geografic sau ambele)

Mi-am părăsit vechiul apartament din Poitiers la începutul anului și nu am mai avut o locuința în timpul carantinei. Am petrecut această perioadă gandindu-mă unde aș vrea să locuiesc și mi-am dat seama că trebuie să găsesc un teritoriu în care practica mea artistică ar putea rezona și crește. În iunie m-am mutat la Verdun, Franța. Nu știam pe nimeni acolo și de-abia cunoșteam orașul, dar știam că am ceva de făcut acolo.

Sunt deopotrivă artistic și geografic într-o zonă în care prezentul pare să interfereze cu trecutul. Cicatricile războiului sunt vizibile peste tot în peisajul și arhitectura din zona Verdunului. Cercetarea mea despre memoria colectivă a început să urmeze un alt traseu de când am sosit aici. Nu știu cât timp voi sta aici, dar am organizat un spațiu de locuire care mi se potrivește și e îndeplinește și nevoile cercetării mele artistice… câtă vreme nu vom putea călători.