![](https://historia-hysteria.ro/wp-content/uploads/2020/10/Nicoleta-Moise-portrait.jpg)
Bazorelief realizat de Miliţa Petraşcu aflat la intrarea casei Solly Gold clădită de Marcel Iancu în București. Fotografie: Tatiana Moise.
Nicoleta Moise
Nicoleta Moise (n. 1989, București, România), lucrează ca artistă-cercetătoare. Practica ei interdisciplinară îmbină fotografie, video și performance. Lucrează de obicei intuitiv, cu materiale de arhivă, cercetând reprezentarea corpului feminin în diferite contexte socio-culturale.
În 2016 a publicat cartea de artist „Nu sînt deplin fericită decît aici, în țara mea”, și „Nu-mi place numai marea, dar și muntele!” în 2014.
Co-fondatoare a revistei Cutra (prima revistă intersecțională feministă din România) și fostă editoare vizuală pentru OBIEG (revistă trimestrială de artă și cultură care apare în poloneză și engleză).
Arie de interes general: expoziția temporară LIMES
Arie de interes specific: conceptul general al reconstituirii (arcul de luptă în armata romană)
Obiectiv: reconstituirea corpului unui arc de luptă în opt capitole
Muzeografe: Ioana Gruiță, Monica Gui
La ce ne trebuie arta?
Pentru că este un spațiu esențial de reflecție, care este la fel de necesar ca alte câmpuri de studiu, și care trebuie să se dezvolte în paralel. Vorbind din punctul meu de vedere, a existat întotdeauna această nevoie de a interoga diferitele mecanisme ale realității imediate și de a găsi căi de o reconfigura.
Despre experiența/contribuția mea la proiectul Historia-Hysteria
Anul acesta am fost invitată de către Răzvan Anton și Mihai Iepure-Gorski, de la Fabrica de Pensule, să lucrez cu o colecție a Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj. Pe când trebuia să pornim la drum cu acest proiect, s-a întâmplat pandemia și, la fel ca alte rezidențe artistice, s-a mutat în spațiul online. Datorită acestor schimbări, am hotărât să nu arăt imaginea obiectului ales din expoziția muzeului: reconstrucția unui arc de luptă, ci să folosesc mediul textului în relație cu părțile componente ale arcului, ilustrând capitolul următor.
Aș vrea să le mulțumesc Ioanei Savu-Gruiță și Monicăi Gui, curatoarele muzeului, care mi-au pus la dispoziție toate informațiile necesare pentru a înțelege mai bine cum a fost reconstituit arcul și deasemenea în articularea textului.
Unde mă aflu acum (artistic, geografic sau ambele)
“- Your new collection, coming out in October, is called „Geography III”. Why?
– I think of a remark of W.H. Auden in „Journal to a War”, which I am unable to quote, but which says, more or less, that if we could travel as fast as light, geography should be by far the most important thing to us.
– And that III?
– I like threes.”
Momentan sunt în București, într-o sală de așteptare, dar mintea mea se îndreaptă spre locurile unde aș vrea să călătoresc de îndată ce ni se va permite. Până atunci, păstrez aproape una din cărțile mele preferate de poezie, Geography III de Elizabeth Bishop.
Majoritatea lucărilor mele personale se nasc din intuiție și curiozitate, la fel cum am ales arcul ca obiect din expoziția Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei. După aceea, poate dura ceva până când un proiect devine vizibil într-un anumit format. Nu mă grăbesc, încerc să-mi iau timpul necesar. Pentru că, de obicei, proiectul anterior îl generează pe următorul, și lucrând la proiectul meu actual și de durată – A Brief Selection of World’s Memory, cel mai complex în termeni de nuanțe și posibilități de abordare, și, probabil, cel mai drag mie din tot ce am făcut până acum, mă gândeam tot mai serios să pun laolaltă arta și jurnalismul de investigație.